Curs de 2 zile, 12 credite CPR. Înțelegi ce sunt jocurile psihologice, cum să le identifici și cum le folosești ca instrument de lucru în cabinet.

Jocurile psihologice sunt interacțiuni repetitive și nesatisfăcătoare pe care le avem cu cei din jur, la sfârșitul cărora cei care le joacă trăiesc un sentiment neplăcut, greu, uneori intens. Un sentiment ce nu are legătură cu prezentul și care ne oferă indicii despre nevoile neîmplinite și convingerile limitative pe care le reconfirmăm prin interacțiunile din joc. De aceea, jocul psihologic reprezintă legătura cu trecutul. Jocul este un set de tipare inconștiente care ne duc mai departe spre finalul scenariului de viață. Prin jocurile oamenii cer într-un mod ineficient ceea ce au nevoie, de aceea, sunt „periculoase”, în sensul în care ne țin pe loc, ne împiedică să ne schimbăm viața și să avem relații armonioase, semnificative cu ceilalți.

Jocurile cuprind un tipar în interiorul căruia se schimba doar cuvintele și oamenii cu care jucăm jocuri, procesul rămânând la fel. Vi s-a întâmplat să stați de vorbă cu o persoană care are nevoie de ajutor (de orice fel), poate chiar de un sfat și să-i oferiți soluția? Dacă răspunsul a fost „Da, dar….” și apoi i-ați dat o altă soluție și răspunsul a fost tot „Da, dar…”, replici care au mai continuat de câteva ori, înseamnă că amândoi ați jucat jocurile, numite „De ce nu….?”, „Da, dar….”.

Pentru Eric Berne (1961), „un joc implică o secvență de evenimente în care o persoană o folosește inconștient pe cealaltă, nu doar pentru a percepe trecutul în prezent, ci pentru a obține un răspuns care să confirme așteptările sale transferențiale. Partenerul de joc devine un personaj în scenariu”. Berne (1961) a dezvoltat teoria jocurilor psihologice lucrând cu grupuri de terapie. El a observat cum participanții au acționat ca directori de distribuție (casting), alegând inconștient parteneri de joc cu o „perspicacitate intuitivă considerabilă” pentru a juca rolurile cerute de scenariul lor.

Pentru Jo Stuthridge (2015) jocul psihologic este o cale valoroasă de comunicare: jocurile pot transmite semnificații care nu pot fi exprimate în cuvinte. Deși termenul colocvial al lui Berne, de joc, a adunat conotații negative care sugerează vină și manipulare, el transmite în mod adecvat ceva din zbaterea interpersonală din încurcăturile transferențiale complexe, care sunt denumite enactment (punere în scenă) în literatura psihanalitică.